Miercuri, 8 iunie 2016, a avut loc vernisajul expoziției ”Materializări complementare”, susținută de artiștii plastici Sorina Fădor Vădeanu și Adrian Vădeanu, profesor la Școala Gimnazială ”Constantin Gh. Marinescu”. Expoziția va fi deschisă până pe 23 iunie 2016 în Spațiul cultural deschis ”Nicolae Mantu”, situat la parterul corpului D al Facultății de Inginerie din Galați, str. Domnească nr. 111. Articol Viața Liberă.

Şoapte de oţel

Ea-delicată, timidă şi sensibilă ca un poem de Nichita Stănescu; el- masiv, jovial, desprins parcă din scrierile lui Ion Creangă; împreună – o familie frumoasă, unită prin dragostea pentru artă. Adrian  şi Sorina Fădor Vădeanu au transformat pasiunea comună pentru frumos în creaţii care încântă privirea, bucură sufletul şi stimulează imaginaţia.Cu ocazia vernisajului găzduit de Facultatea de Mecanică, am avut prilejul să admir două viziuni complementare ale artei abstracte.

Doamna Sorina Fădor Vădeanu preferă să lucreze cu lână împâslită, dar supune metalul în forme fluide, graţioase de inspiraţie vegetală. Creaţiile sale deschid o poartă stilizată către lumea interioară prin care privitorul este invitat să pătrundă pentru a-şi descoperi propriul suflet. Tensiunea dintre întuneric şi lumină se regăseşte atât în ,,Poarta” cu influenţe bucovinene, cât şi în,, Lacrimă de floare” şi decriptează izvoarele inspiraţiei artistice: comorile perene ale tradiţiei şi misterele germinaţiei. Culorile calde, cu infinite nunaţe, formele fluide şi senzaţia catifelată a materialelor textile împacă toate contradicţiile inerente artei într-un joc subtil al fanteziei.

La polul opus, sculptorul Adrian Vădeanu nu se sfieşte să şocheze, desfiinţând înțelegerea comună a realităţii şi să o recompună după capriciile propriei viziuni.  Sculptura metalică Melcumvoluţie poate fi o abordare ireverenţioasă a mitului Genezei biblice.  Sunt evidente doar picioarele încrucişate, iar restul trupului este ascuns în cochilia graţioasă a unui melc marin. Evoluţia umană nu este încă desăvârşita şi legătura dintre lutul tălpilor prelungi şi timpul spiralei nu s-a finalizat, însă deja se simte stagnarea într-o formă intermediară. Himera, prin formele esenţializate ale feminităţii, aduce un un omagiu culturilor neolitice, pentru care frumuseţea însemna opulenţă şi fertilitate. Urmărind odiseea evoluţiei spiritului, sculptorul propune, prin Poseidon, o interpretare originală a miracolului cultural  al Greciei Antice. Trupul obosit al zeului este asezat pe stânca aspră a Eladei; coiful spartan aplecat spre pământ aminteşte de bătăliile homerice. Corăbiile ce se îndreaptă spre trecut şi viitor se avântă din pieptul zeului. Tridentul este format din şerpi marini ce se îndreaptă spre stăpânul lor, coplesit de tristeţea măreţiei apuse. Dialogul cu Brâncuşi este prezent prin Muze, iar compoziţia din metal şi lemn Gheorghe Zamfir redă esenţa marelui cântăreţ.

Privite în ansamblu, creaţiile celor doi artişti creează senzaţia de unitate în care principiile opuse se contopesc fără a-şi nega esenţa.

Profesor, Vasile Mihai