Activitate educativă – gimnaziu

25 februarie 2019 – Meșteșuguri artistice tradiționale

Profesor Huțanu Ana-Viorica

14 noiembrie 2018 Simpozionul Național „Ioan Petru Culianu”

simpozion

1 noiembrie 2018 – 100 de mesaje pentru VIITOR

9 octombrie 2018- Comemorarea Victimelor Holocaustului din România

Cine nu studiază istoria riscă să repete greşelile care au traumatizat milioane de oameni. Cunoașterea şi recunoașterea ororilor prin care au trecut şi pe care le-au provocat înaintaşii noştri ne eliberează de prejudecăţi, de mândria ignoranţei şi poate avea virtuţi profilactice. În momentele de cumpănă, ura izvorâtă din teamă şi interesele meschine se pot transforma într-o ideologie ce trimite comunități umane spre camerele de gazare. Vecinii, prietenii şi colegii de azi devin inamicii statului, ai religiei şi ai moralităţii unei majorităti dezinformate şi obtuze. Intoleranţa ridicată la rangul de politică de stat încă mai trezeşte nostalgii tenebroase şi învie fantasma unei purităţi bazate pe culoarea pielii, pe religie sau pe etnie.

Din trauma Holocaustului au mai rămas doar monumentele, câţiva supravieţuitori şi amintirea…mai ales amintirea. Dacă pietrele mărturisesc suferinţa celor şase milioane de evrei torturaţi, ucişi şi arşi în timpul dictaturii naziste, nici noi nu avem dreptul să ignorăm această lecţie tragică a istoriei pentru că s-ar putea repeta oricând.

Ca în fiecare toamnă, invitaţii, elevii şi profesorii Şcolii Gimnaziale ,,Constantin Gh.Marinescu’’ au comemorat Ziua Holocaustului în România printr-o serie de manifestări dedicate victimelor.

Pe 9 octombrie are loc Comemorarea Victimelor Holocaustului în România, deoarece la această dată au început deportările evreilor bucovineni. Totuşi, persecuţiile au început mult mai devreme şi, din păcate, oraşul Galaţi are o faimă tristă.  Pe 30 iunie 1940 peste 400 de refugiaţi, mulţi dintre ei evrei, au fost împuşcaţi în apropierea gării. Doamna profesor Charlotte Barbu a menţionat că nici în prezent nu se ştie unde sunt înhumate victimele masacrului, dar toate indiciile sugerează prezenţa unor gropi comune în Cimitirul Eternitatea. Fireşte, detaliile ce afectează prea mult  sensibilitatea elevilor au fost trecute sub tăcere.

Au fost evidenţiate contribuţiile „Drepţilor între Popoare” care, într-o perioadă crâncenă a istoriei, şi-au primejduit poziţia socială, averea şi viaţa pentru a-şi ajuta aproapele aflat în pericol.

Regina Mama Elena, susţinută de mitropolitul Nicodim Munteanu, a solicitat şi a obţinut întreruperea deportărilor din România, diminuând astfel amploarea dezastrului. Aceste exemple luminoase, deşi puţine, au păstrat vie flacăra speranţei în puterea raţiunii şi a solidarităţii umane.

Cine salvează un om salvează lumea întreagă, afirma un personaj din filmul Lista lui Schindler, exaltând valoarea fiecărui om.

Supraviețuitorii se retrag încet în nefiinţă, dar amintirea acelor ani însângeraţi va rămâne veşnic ca un strigăt mai puternic şi mai durabil decât orice ideologie. Cei vinovaţi au plătit pentru faptele comise şi au dispărut de scena istoriei, însă urmaşii lor nu pot fi învinovăţiţi pentru faptele părinţilor şi bunicilor, după cum afirma Elie Wiesel: Only the guilty are guilty, their children are not.

Dar dincolo de statistici, rămâne suferinţa, iar dincolo de cunoaştere se află neliniştea…Cum a fost posibil? Se poate repeta?

Prof . Vasile Mihai

Mulțumesc  invitaţilor, colegilor şi elevilor care m-au susţinut în această activitate.